Reabilitarea este un proces ce implica transformarea, dar si conservarea obiectivului (a materiei istorice careia i se acorda astazi o mare importanta deoarece garanteaza autenticitatea). Proiectul de restaurare trebuie sa tina seama de datele istorice ale locului, dar si de situatia reala din zilele noastre. Se poate mentine functia veche a unei constructii sau se poate gasi o alta functiune mai potrivita, in cazul in care conditiile date cer acest lucru. Trebuie tinut cont de conservarea identitatii obiectivului, de specificul functiunii viitoare a spatiului si de eficienta tehnico-economica a interventiei. Ultimul aspect enumerat garanteaza rentabilitatea interventiei sau posibilitatea realizarii lucrarii in conditiile economice date.

Scopul este recuperarea calitatilor initiale ale obiectivului in urma reabilitarii. Trebuie in acest scop sa intelegem logica si caracteristicile structurilor portante traditionale cu ajutorul carora s-au realizat constructiile istorice. Din punct de vedere tehnologic, material, economic si social, obiectivele construite au diferite nivele de performanta, care reflecta starea lor fizica si valoarea lor.

Reabilitarea are ca scop marirea gradului de performanta a obiectivului. Inainte de a incepe procesul de proiectare este important sa fie clar stabilite cerintele de performanta. In Romania, utilizarea conceptului de performanta pentru evaluarea calitatii constructiilor este prevazuta de Legea 10/1995, care precizeaza: „calitatea constructiilor este rezultatul totalitatii performantelor de comportare a acestora in exploatare, in scopul satisfacerii, pe intreaga durata de existenta, a exigentelor utilizatorilor si colectivitatilor.”